Ştefan Dinică a debutat cu proză scurtă: “Rude de gradul unu” – 1986, la care a revenit în 2008 : “Neamuri de la ţară” – scenarii şi povestiri, debutul în roman făcându-se în 1988: “Linia de sosire” de când a mai publicat “Musafirul” – 1989, “Unda de şoc” – 1997, “Singur la masa tăcerii” – 1998, “Dorna 16″ – 2005, “Până la iubirea din toamnă” – 2009 şi recent “Amiaza iubirii” – Editura Unirea 2011 prin care şi-a dovedit creativitatea, originalitatea universului epic, capacitatea narativă, viziunea asupra lumii, ştiinţa construcţiei armonioase, chiar arhitecturale a structurii narative, a personajelor smulse din viaţă şi întrecând-o uneori, a viziunii scenice în care dialogul îşi recâştigă funcţia sa primitivă (de a inventa o lume şi de a defini un personaj), iar sondajul străfundurilor lăuntrice, al analizei intimităţii este dublat de expresia reflexivă, adesea aforistică. [Citeşte mai departe…]